Era o iarna cu multa, multa zapada… inceput de sesiune si sfarsit de ianuarie, cand un suflet ciudat ma surprinde cu intrebarea: “ce mai faci?”… Desigur ca intrebarea putea fi normala sau chiar banala, daca nu ar fi venit din partea unui necunoscut cu care doar schimbasem cateva vorbe in urma cu 7 luni. Totusi, din nu stiu ce impuls de moment, ma hotarasc sa intru in rol si ii raspund cu lux de amanunt la intrebare. Il intreb si eu ce mai face, desi nu ii stiam decat numele, iar de acolo a inceput o conversatie interesanta, care a devenit din ce in ce mai intima si mai faina cu trecerea zilelor…
Prietenia mi-a cerut-o intr-un cadru special, pe la 7 dimineata :), intr-un foisor plin de trandafiri si biletele, el trezindu-se de la 5 ca sa pregateasca totul…Mi-a fost asa de drag… si-acum imi e…
Zambesc amintindu-mi de una dintre primele noastre intalniri cand, pentru ca i-am spus in treacat ca imi place kinder bueno, mi-a adus un bax mare, sa ma satur :) Adevarul e ca tot nu m-am saturat dar asta-i alta poveste :P Dragostea noastra nu a fost una la prima vedere, dar a crescut, cu timpul devenind tot mai frumoasa. Am trecut prin multe obstacole impreuna, insa de fiecare data, ceva ne-a legat si mai mult…
Din multitudinea de lucruri ce ne leaga sunt si gusturile, ce ni se aseamana tare. Tocmai de curand, trebuia sa cumparam un covor. Am intrat intr-un magazin cu sute de covoare si nu va spun ca pe acelasi covor ne-am pus ochii amandoi inca de la inceput.
Eh, m-a surprins din prima conversatie si inca ma mai surprinde si acum cu poezii haioase si cantece compuse de el, asa, doar eu sa-l inteleg, iar uneori nici macar eu :)). Chiar azi mi-a compus una, dragul de el. Iar, oricat de suparata as fi, el reuseste intodeauna sa ma faca sa rad, cel mai des in hohote….
Gabi e acel suflet pereche al meu pe care Dumnezeu mi l-a dat si ii multumesc Lui.
Cat despre ziua nuntii… mi se insenineaza inima cand ma gandesc la ea, desi n-a fost intr-u totul lipsita de peripetii :P. Uneori ma trezesc dimineata cu senzatia ca am visat ca m-am casatorit si ca nu s-a intamplat in realitate. Noroc cu pozele, ca ma ajuta sa imi improspatez memoria :D. Insa povestea abia incepe. O scriem in fiecare zi, trezindu-ne unul langa celalalt, bucurandu-ne de fiecare lucru pe care il facem si descoperind noi frumuseti ale vietii de familie. :D
Delia.






























































































































































































